in Fictiune european

Familia tradițională, secțiunea pe Cipru

TIFF 2019
Text publicat in premiera de LiterNet

Ea și el. Un cuplu trecut de 50 de ani. Ea, casnică, el, pensionar. O fiică și o nepoată. Undeva, departe, accesibile doar via skype

Femeia (Elpida), ajunsă la vârsta unei menopauze premature. Bărbatul (Costas), îndopându-se cu medicamente pentru inimă, alergii (la usturoi) și altele.

Cei doi iau masa împreună. Dimineața, la prânz, seara. Se așază pe un câte un scaun, se apucă de niște tacâmuri, mănâncă și tac. Nu e loc de vorbe, nu e loc de priviri. Femeia ar vrea, bărbatul îi taie orice elan.

Serile sunt petrecute la tv. El, la al lui, ea, la al ei. Cum ambele aparate sunt plasate în sufragerie, ea folosește căștile pentru sonor. Căștile au fir scurt, așa că femeia stă ușor aplecată, într-o poziție incomodă. Când căștile se strică, femeia e silită să renunțe la volum. Bărbatului nu-i pasă.

Pause, debutul în lungmetraj al regizoarei cipriote Tonia Mishiali, care semnează, alături de Anna Fotiadou, și scenariul, desenează, cu precizie și răbdare, drama acestei femei care își conștientizează, cu disperare, cumplita fundătura în care și-a trăit și riscă să își sfârșească viață.

Povestea ei, povestea a milioane și milioane de casnice ale marilor și micilor orașe, din Balcani, din estul ori centrul Europei ori Asiei ori Americii de Sud sau de Nord sau din mai cine știe ce altă regiune a planetei, unde femeia-nevastă continuă să fie o anexă, financiară, sexuală, administrativă, a masculului-soț.

Deși oarecum schematic și, deci, previzibil, Pause propune, de la un anumit moment încolo, un montaj interesant între realitatea ultra-cenușie de care are parte eroina principală (ironic numită Elpida, adică speranță) și visele mai mult sau mai puțin conștiente ale acesteia, îmbibate de dorințe fierbinți și/sau noir. Ce se întâmplă aievea și ce rămâne dorință / coșmar neîmplinit devine o dilemă al cărei echivoc e principalul merit al scenariului.

La polul opus, împingerea spre extreme a celor două personaje are darul de a simplifica și poate conduce la facile exerciții de arătat cu degetul. Bărbatul  (excelent interpretat de Andreas Vasileiou) e o colecție de defecte greu de egalat de un caracter în carne și oase. Femeia (nuanțată, sigură, impresionantă prestația Stellei Fyrogeni) e victima perfectă (nici măcar alegerea soțului nu-i aparține, aflăm că a fost vorba de o căsătorie aranjată!). Un tiran și a sa sclavă.

Dincolo însă de imperfecțiuni, Pause are meritul de a trata o temă gravă, de o teribilă actualitate și (în) spațiul românesc, o temă a cărei reală magnitudine a răspândirii la nivel național s-ar putea să ne îngrozească și a cărei rezolvare nu e deloc trivială. Otrava generată de cupluri toxide ucide!

“Pause”
Cipru – Grecia 2018
Regie: Tonia Mishiali
Scenariu: Tonia Mishiali, Anna Fotiadou
Imagine:  Yorgos Rahmatoulin
Actorie: Stella Fyrogeni, Andreas Vasileiou

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.