“Contrar a ceea ce ar răspunde dacă ar fi întrebați, oamenii citesc ziarele pentru a afla că nu e nimic nou sub soare. Vor să fie luați de mînă și conduși printr-un univers nebun ca și cum ar fi plimbați prin parc. Pentru a da știrea asta, că nu e nimic nou sub soare, te antrenezi toată viața.”
Pe la 9 jumatate a izbucnit prima oara. Cateva secunde a stralucit. Apoi a fost inghitit din nou de nori. De atunci, a mai invins de cateva ori. Batalia continua.
Incepuse cu o noapte inainte. Cu o decompensare. Apoi inca una. Si inca una. “La ora cînd inima în general se numește cord” bataliile se castiga in tacere, departe de ochii oamenilor si de maretia cerului. Poate doar Cerurile sa aiba un cuvant de spus.
Cineva implineste 70 de ani. Altcineva se catara pe reduta celui de-al 90-lea. Cateodata, mana musca dintr-un maner in cautarea soarelui diminetii ce poate va veni. Sub el nu va gasi nimic nou. Poate doar o alta privire ce, de cateva intr-o viata de om, gaseste diagonala potrivita si vede cu adevarat.
“Mi-l imaginez asemenea personajului matur al lui Nuri Bilge Ceylan din ”Winter Sleep”. Afară iarna stă să plece. El nu și-a dat paltonul jos. Ce sens are să scrii la un ziar care se numește ”Vocea stepei” un articol intitulat ”Florile stepei?”. Mai ales cînd eviți și lirismul și tiradele, ambele absente din stilul lui Ovidiu și înlocuite cu ”subiect, logică și gramatică”, că ne-a căpiat cu principiul ăsta! Are rost să scrii.
Cu paltonul pe el, se uită lung la oameni, știind că fiecare avem ceva amar în noi, nervos și meschin, ceva care ne-ar îndreptăți să devenim ciufuți, să punem un lemn în foc și să trăim departe de ceilalți.
Dintr-un motiv sau altul, nu facem asta, nu hibernăm în sarcasm și rămînem împreună.”
A iesit, din nou, soarele.
Sursele citatelor:
http://blogsport.gsp.ro/andries/2015/02/26/textul-inainte-de-toate/
http://blogsport.gsp.ro/opinii/2015/02/26/extravagantul-ovidiu-ioani%C8%9Boaia/
http://www.tolo.ro/2015/02/26/flori-de-stepa/