Text publicat in premiera de LiterNet
Si se arunca cu fulgi. De perna. Care se lipesc pe haine. Pe sacouri si pantaloni.
Si cu mingi. De ping-pong. Care lovesc spectatori.
Si cu avioane. De hartie. Care zboara pe rute aleatoare.
Se fumeaza mult. Tigari “clasice”, rulate industrial, tigari de “casa”, rulate manual. Ultimele sugereaza mai mult decat tutun.
Se si bea. Lichide colorate ce simuleaza doftorii felurite sau alcooluri tari.
Nu stiu sa spun cate texte merita adjectivul de genial, dar romanul “One Flew Over the Cuckoo’s Nest” al lui Ken Kesey se numara sigur printre ele. Romania anului 2018 ne-a propus doua inscenari ale versiunii sale dramaturgice: Zborul de la Metropolis si Zborul de la Teatrul Andrei Muresanu (TAM) din Sfantu Gheorghe.
Zborul lui Victor Ioan Frunza si Zborul lui Eugen Gyemant. McMurphy al lui Andrei Hutuleac si McMurphy al lui Sebastian Marina. Ratched a Corinei Moise (sau Nicoletei Hancu) si Ratched a Alexandrinei Ioanei Costea. Billy al lui Voicu Aanitei si Billy al lui Costi Apostol. Bromden al lui Alin Florea si Bromden al lui Stefan Forir. Harding al lui Sorin Miron si Harding al lui Daniel Rizea. Martini al lui George Costin si Martini al lui Liviu Popa.
Reprezentatia TAM-ului din 16 ianuarie 2019 din Sala Studio a Odeon-ului a inceput timid, fara nerv. Trupa parea oarecum apasata de puzderia de oameni care a umplut toate cotloanele micutei sali bucurestene. Odata depasit tracul debutului, spectacolul a decolat si dus a fost.
Ritmul impus de Eugen Gyemant, desi dauneaza uneori receptarii corecte a unora dintre replici, imprima o dinamica spectaculoasa derularii evenimentelor si permite o inca si mai spectaculoasa escaladare a intensitatii emotiilor. Regizorul urmareste cu constiinciozitate si mestesug splendida demonstratie a cumplitului conflict interior pe care il creeaza in fiecare om tentatia libertatii. Sau ar trebui scris tentatia renuntarii la libertate? Care dintre cele doua fenomene e majoritar, oare?
Alexandrina Costea rosteste replicile asistentei-sefe cu cadenta unui crainic CFR. Cu pleata, pantec arcuit si zambet echivoc, Sebastian Marina construieste un McMurphy care isi descopera, aproape cu uimire, incapacitatea de subordonare si non-empatie. Cum va suna un om ce nu poate sa-si plece capul in fata unui stapan si sa-si fereasca privirea in fata nedreptatilor care li se intampla celor din jur?
Billy, Harding, Martini si Bromden graviteaza ca niste fluturi in jurul luminii. Cand becul e incandescent (de pilda, in dementiala secventa a petrecerii), patru oameni frumosi isi traiesc vietile intr-o exuberanta cacofonic-adorabila. Cand becul se sparge (de pilda, cand McMurphy se retrage, temporar sau definitiv, din rolul de salvator), patru bipezi cu apucatori patrupede isi tarasc existentele tavalindu-se in frica. Cei 4 suntem noi.
In anii ’60-’80, era usor de facut paralela asistenta-sef – secretarul-general. Stiam toti de unde ne vine raul. De 30 de ani incoace, lucrurile s-au complicat, dusmanul comun a disparut, scuzele pentru auto-refuzul libertati personale s-au diversificat. Politicienii, clima, sistemul, globalizarea, serviciile, teama de boala, spaima de moarte sunt cativa dintre suspectii de serviciu.
Pe bratul uniformei personalului medical, Gyemant asaza un steag american in miniatura. Alb, rosu, albastru. In cazul lui asistentei Gretched, steagul devine bi-color: alb, rosu. Albastrul dispare. Albastrul, adica fondul pe care sunt asezate albele stelute. Pe scurt, cerul. De aici, concluzia ca cei care prefera subordonarea, demisionand de la conducerea propriei existente din varii si ingenioase motive, n-au nevoie de sensul ascendent al verticalei.
Libertatea vremelnic instaurata de McMurphy seamana al naibii de bine cu haosul, cu scandalul, cu tulburarea linistii & ordinii publice & traditionale. In anii ’80, era simplu: stiam ca dictaturile adora nemiscarea, calmul, neschimbarea. In anii prezentului, lucrurile capata un aer bizar: in lipsa dictaturii, cum se face ca evocam zi dupa zi dorul de liniste, respectul pentru ordine, angoasa schimbarii?
Libertatea vremelnic instaurata de McMurphy e agresiva, zbuciumata, periculoasa. Oamenii isi dezleaga emotiile si risca sa fie sfasiati de ele. Nepreveniti, neantrenati, neobisnuiti cu viata traita pe cont propriu, ei ar putea sucomba in secunda in care pasesc in afara zonei de confort.
A pasi in afara zonei de confort putea inseamna, acum decenii, sa te opui regimului politic. Dar acum? O tigara, o minge de ping-pong, un fulg de perna, un avion de hartie si cativa oameni ce isi infrunta, cu rezultate diferite, temerile. Sunt acestea suficiente pentru a ne impinge dincolo de scuzele cu care ne refuzam libertatea?
Teatrul Andrei Muresanu Sfantu Gheorghe
“Zbor deasupra unui cuib de cuci”
Dupa un Text de: Ken Kesey
Regie & Scenografie: Eugen Gyemant
Sound Design: Csaba Magyar
Lumini: Zoltan Barbuj
Actori: Sebastian Marina, Alexandrina Ioana Costea,
Daniel Rizea, Costi Apostol, Liviu Popa,
Marius Popa, Anca Pitaru, Attila Veress-Nagy,
Ștefan Forir, Sergiu Aliuș,
Fatma Mohamed, Claudia Ardelean,
Alexandru Hristachi, Zoltan Andras
