“Asadar, sa nu ne mai facem inima rea si spaima gandindu-ne ca lumea romaneasca ar fi mai stricata decat altele. Nu, hotarat; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e pan-acuma dospit cumsecade.
E inca nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura franta;
inca nu crede in dreptate;
inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda;
inca nu stie de cine sa asculte, fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni…Fript cu lapte, sufla si-n branza. N-a ajuns sa cumpaneasca bine ceea ce ar fi in stare sa poata cu ceea ce i se pune impotriva, si astfel, inca nu intelege ca in mana lui ar sta sa indrepteze soarta si sa dispuna apoi pe de-a-ntregul de ea – pacum e drept si pacum are sa si fie odata.
In fine, nu are inca destula indrazneala sa-si rafuiasca socotelile cu <<binevoitorii lui epitropi>>. Dar, cu vremea, trebuie sa vina si asta; trebuie sa vina si intelegerea fara de care nu poate fi o natiune sigura de avutul ei, nici de onoarea, nici de avutul ei.”
By
I.L. Caragiale
in
“Despre lume, arta si neamul romanesc – antologie de Dan C. Mihailescu” – Humanitas – 1994, 2012