One World Romania 2018
Text publicat in premiera de LiterNet
“Copiii destinului / Children of chance” spune povestea unei clase de scoala de primara, populata majoritar cu copii belgieni de origine turca si religie musulmana, dintr-un sat valon pe nume Cheratte. Plasat intr-o zona deluroasa, la cativa kilometri de Liège, Cheratte era, pana in 1977, un important centru minier, ce atragea forta de munca din tari semnificativ mai sarace. De pilda, din Turcia.
Astazi, mina se afla in conservare (ceea ce inseamna, conform imaginilor din filmul Thierry Michel si Pascal Colson, un subteran conservat pentru vizitare si un suprateran mai degraba abandonat) si fostii mineri au ajuns la varsta pensionarii. De intors in Turcia nu s-au intors, asa ca nepotii lor merg la scoala locala, invatand, in franceza, cot la cot cu copiii care nu provin din familii venite de la mii de kilometri distanta.
La ora de religie, copiii invata despre Islam. In afara programului scolar, unii dintre ei se duc la orele de Coran. Parte dintre mamele lor poarta broboade negre, ce le acopera chipul. Mai toti parintii traiesc exclusiv in comunitatea locala pe care si-au construit-o in deceniile din urma. De muncit, muncesc langa ceilalti cetateni ai Belgiei. De trait, traiesc intr-o micro-Turcie plasata in inima Valoniei.
Dar filmul e doar tangential despre ei. Filmul este despre o clasa cu 8 copii si despre invatatoarea lor. Despre cevasazica sistemul scolar din Belgia la 11-12 ani (da, se dau note, multe si complexe, mai mult, se da evaluare nationala la finele clasei a 6-a, nepromovarea ei atragand repetentia). Despre cevasazica expunerea sau nu a pre-adolescentilor la lumea inconjuratoare (atentatele de la aeroportul din Bruxelles din martie 2016 sunt privite la tv, in clasa, si apoi comentate, inclusiv portiunea despre religia atentatorilor; un caz de suicid in randul unei adolescente de 14 ani, supusa rautatilor colegilor, e dezbatuta pe larg). Despre cevasazica charisma si pasiunea unei invatatoare supradotate (in sensul de extrem de potrivita meseriei pe care si-a ales-o), stapanind la perfectiune dozajul intre apropierea tandra si rigurozitatea ferma in relatia cu elevii.
Filmul este, mai ales, despre cateva fete si cativa baieti pentru care scoala si invatatoare sunt fereastra spre lumea de dincolo de micul ghetou in care parintii si bunicii lor au ales sa traiasca. A invata devine pentru ei sinonim cu sansa de a-si trai viata dupa propriile alegeri, nu dupa cele ale unei comunitati care alege sa incuie usile si sa zideasca ferestrele.
Si aici nu e vorba neaparat despre enclavele musulmane din Europa de Vest (desi e vorba si despre ele), ci e vorba despre toate acele lumi, de gasit in Teleorman, Harghita si aiurea, care isi schilodesc, involuntar sau nu, copiii, transformandu-i in captivii unui destin cu final cunoscut.
Excelent ritmat, o idee poate prea hollywoodian, “Copiii destinului” e unul dintre acele filme solare in care binele se hotaraste sa priveasca in ochi fiecare intruchipare a raului si sa o invinga zambind.
“Copiii destinului / Children of chance”
Belgia 2017
Regie: Thierry Michel, Pascal Colson
Scenariu: Pascal Colson, Thierry Michel, Christine Pireaux
