Text publicat în premieră de LiterNet
Gruesome playground injuries. La Apollo 111, pe final de 2019. Cu Maria Popistașu și Alex Bogdan. În regia actriței. Sau Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă. La Godot Cafe-Teatru, în ultimul trimestru de 2012. Cu Tudor Aaron Istodor și Simona Cuciurianu. În regia americanului Ryan Whinnem.
Ea și el. Se cunosc în școală, nu se mai despart niciodată. S-ar putea numi prieteni sau parte a unei iubiri platonice. În cazul în care cele două concepte nu se confundă. Spectacolul prezintă câteva episoade din viața lor comună, întinse pe durata câtorva decenii. A nu se înțelege că, de-a lungul acestor decenii, cei doi au fost mereu împreună.
Episoadele, un fel de scurt-metraje cu început și/sau final neașteptat, sunt delimitate de proiecții video (Andu Radu) ce anticipează tematica următorului episod, pe un fundal sonor (Cosmin Nicolae) cu volumul la maximum. De-a lungul acestor momente, în spatele pânzelor verticale ce țin loc de pereți în decorul minimalist imaginat de Maria Farcaș, cei doi actori își schimbă costumele și / sau aplică machiajul. Pânzele sunt semi-transparente, actorii sunt în bătaia reflectoarelor (lumini: Tudor Lucaciu), mișcările le sunt dezvăluite, nimic nu rămâne ascuns. Nimic din ce e exterior.
În același timp, aproape nimic din dinamica lor internă nu se lasă explicat. De ce n-au format un cuplu atunci, în adolescență? De ce se cheamă unul pe celălalt în momentele critice (de pildă, el, în desele cazuri când se rănește grav urmare a unor experimente extreme; de pildă, ea, în nu puținele situații când moartea îi dă târcoale) pentru ca apoi să revină singurătățile proprietate personală? Ce sens au gesturile din ce în ce mai dramatice ce condus la auto-mutilări din ce în ce mai înspăimântătoare?
Maria Popistașu mixează duritatea cu duioșia, Alex Bogdan mizează aproape exclusiv pe comedie. Băiatul e mai degrabă un etern puști etern teribilist, fata se maturizează pe repede înainte pe bază de familie disfuncțională cu destin tragic. Băiatul pare că face totul pentru a o impresiona, pentru a o găsi, pentru a o regăsi. Fata îl respinge, dar apoi îl acceptă, pentru ca apoi sa-l respingă, pentru ca apoi să-l respingă, și tot așa. La infinit. La infinit? Nu e pentru muritori.
Povestea lor seamănă teribil cu o iubire în care n-au curaj să se arunce deplin, din care putere să se desprindă. Fiecare ar putea fi pentru celălalt insula pe care viața îi silește în chip repetat să naufragieze sau ar putea fi marea iubire. În caz că cele două concepte nu se confundă.
Apollo 111
Gruesome playground injuries
Text: Rajiv Joseph
Regie: Maria Popistașu
Scenografie: Maria Farcaș
Lumini: Tudor Lucaciu
Video: Andu Radu
Muzica: Cosmin Nicolae
Actorie: Maria Popistașu, Alex Bogdan
