FNT 2016
Text publicat in premiera de LiterNet
Radu Jude, castigatorul Ursului de Aur pentru regia “Aferim!”-ului la Berlinala 2015, a ales sa isi faca debutul in regie de teatru la Nationalul din Timisoara, cu “Scene dintr-o casnicie”, piesa scrisa de suedezul Ingmar Bergman, unul dintre cele mai mari nume din istoria cinema-ului mondial. Cele doua reprezentatii ale piesei din cadrul FNT 2016 au fost primele sold-out din festival. Cea din seara zilei de 28 octombrie a fost privita din randul 2 al Salii Atelier a Nationalului bucurestean de catre Lucian Pintilie, unul dintre cele doua mari nume de regizori roman, alaturi de Liviu Ciulei, cu o cariera exceptionala atat in teatru, cat si in film.
Acestea fiind datele de pornire, debutul nu mai putea fi un simplu debut. Asteptarile, curiozitatea, sperantele erau mari.
Piesa incepe curat, scenografia Iulianei Valsan, potrivita si expresiva, asaza in prim-plan un pat, acoperit de o cuvertura deschisa la culoare, divizata in doua de o banda de vopsea rosie. Diviziunea patului, diviziunea muncii in casnicie: barbat si femeie. Scenele se succed. La inceput, cadre scurte, in ritm alert. Apoi, pe masura avansarii in varsta si in nefericire, cadre lungi, pe ritm variat. Cand agresiv, cand lent.
Textul e enorm. Atat ca volum, cat si ca implicatii. Implicatii, nu semnificatii. Nu e loc de metafore. Totul se livreaza direct, clar, la vedere. Se vorbeste enorm. Mai mult decat enorm. Se filozofeaza, se livreaza panseuri, se fac destainuri atroce, se fac destainuri tandre, se ironizeaza, se urla de durere. Luminile, prea statice, ajuta prea putin. Totul ramane pe umerii actorilor. Si umerii se indoaie.
Ion Rizea joaca, teoretic, rolul unui intelectual. Cadru didactic, cititor de Hannah Arendt. Convingator in scenele brutale, in cele in care e dominat de pulsiunile sexuale si in ipostazele misogin-mitocaneste, actorul e artificial cand vine vorba de toate celelalte, multe si nuantate, fatete ale personajului sau. Credibilitatea sofisticatelor sale discursiuni despre om si cuplu bate spre zero. Situatiile in care se lasa dominat, in care implora, starnesc rasul. Sa fie aceasta strategia regizorala? De a transforma drama bergmaniana din anii ’70 intr-o comedie burlesca post-moderna?
Ipoteza nu tine. Cele doua actrite distribuite in rolul sotiei, Alina Ilea (care acopera prima si ultima parte a spectacolului) si Claudia Ieremia (miezul piesei), joaca in cheie realista, asumandu-si integral personajul. Un plus semnificativ pentru Claudia Ieremia al carei monolog evocand copilaria si adolescenta copleseste.
In rest, spectacolul patineaza pe suprafete. Vorbeste de lucruri cumplite, e rost si de cateva contacte violente, dar ramane suspendat undeva deasupra, undeva departe de actori, de spectatori, de sensurile adanci si de privirile in oglinda pe care le-ar fi putut starni textul.
Senzatie de neimplinire, de macinat in gol. Ingredientele sunt toate acolo, dar gustul cel bun e de negasit. Ce lipseste acestui debut? Poate coerenta in gandirea de ansamblu a spectacolului? Poate un anume curaj in asumarea integrala a unei priviri ireverentioase asupra unui text ce s-a vrut si a fost, la randul si la vremea lui, ireverentios? Poate un anume duh si o anume atentie la detalii despre care depun marturie opera domnului Bergman sau cea a domnului Pintilie?
Teatrul National din Timisoara
“Scene dintr-o casnicie”
Text: Ingmar Bergman
Regie: Radu Jude
Scenografie: Iuliana Valsan
Light design: Lucian Moga
Actori: Claudia Ieremia, Alina Ilea, Ion Rizea
