La piccola bellezza

Text aparut initial pe LiterNet

Despre oameni, cum stiti:

Care mai tanar, care mai batran, care mai frumos, care mai pocit, care mai frate, care mai sora, care mai parinte, care mai sot, care mai copil.

Care mai corporatist, care mai gropar, care mai somer, care mai politist, care mai angajat pe la vreo firma anonima, care mai ultim amploiat al unor terme falimentare, care mai dizeuza in vreun bar ruginit.

Care mai visator, care mai pragmatic, care mai orientat spre cariera, care mai speriat de viitor, care mai traind in trecut, care mai strangand bani pentru iluziile vietii ce poate  va veni.

O femeie asteptand 29 de ani barbatul (d)intr-un hotel (“Ai asteptat vreodata pe cineva?” “Nu” “Atunci nu stii ce inseamna singuratatea”), o femeie cautand rusinata bratara de la mana stanga pe care isi re-afla numele, o femeie invelind in delicioase naivitati brutalitati carora refuza sa le cada victimea (strangand de oua pe cel ce strange de gat)

Un barbat rugandu-se contra unui avort, un barbat ucigand intoarcerea trecutului, un barbat ucigand nesiguranta viitorului,

Un sot si o sotie inchizandu-se in jurul nimicului, un sot si o sotie explodand in cautarea mai binelui, un frate si o sora impingand, peste ani si peste frici, o masinuta de jucarie

O scena rotunda si joasa (scenografia Andreea Sandulescu), actori ivindu-se din dosul stufului, palpairi discrete, veioze de la IKEA, reflectoare violente, sirurile ordonate ale luminitelor gardand scarile de acces ale spectatorilor, invaluind intr-o aura extraterestra spatiul si timpul dintre multiplelele scene si povesti

Muzici felurite, subliniind emotia, insotind tristea, potentand ridicolul, mangaind infrangerea (Vlaicu Golcea)

O peruca a la Tina Turner, mustind de praful asteptarii in chip cand comid, cand ridicol (Diana Dumbrava)

Un pusti imbatranind intr-o existenta galgaind de deruta (Conrad Mericoffer)

O pisi filiforma, cu maniere stridente si suflet bun (Irina Antonie)

Un vestitor tragic al vremurilor noi (Claudiu Bleont, un rol de gropar ce reinvie o cariera)

O pereche de pantofi rosii slujind o Coana Efimita de secol nou (Ana Ciontea)

O pereche de pantofi rosii slujind un Conu’ Leonida de secol nou (Cornel Scripcaru, demonstratie de privire hipnotica si recitare inteligenta)

Exemplu de clasicism post-modern, femeia intre maternitate si performanta profesionala (Medeea Marinescu)

Un martor consternat al unor confesiuni de tot rasul, dar si al descompunerii propriei sale vieti (Mihai Calin, mai bun de la rol la rol, straulucitor in registrul comic)

Femeia care a confiscat optimismul, punctul solar al tabloului la crepuscul (Natalia Calin, ce revelatie!)

Batrana penduland neobosit intre ratacirea dementei, tristetea neimplinirii si o vitalitate atroce (minunata Liliana Ghita!)

Fiul ratacit, fratele absent, Fin-alul implacabil (Marius Manole, compensand prin trup si miscare aroma de spleen pe care o degaja de la o vreme)

Personajul arhetipal, chipul pe ale carui trasee se catara, intr-o cumplieta competitie, boala mamei, disparitia fratelui, propriile angoase (Aida Avieritei, imensul talent ce ameninta sa zguduie ierarhiile, tulburand aerul si confiscand scena, prezenta din soiul Cosminei Stratan in “Dupa dealuri”)

Brate, torsuri, gambe, umbre desenand perpetuu aerul (coregrafie Andrea Gavriliu)

Creatorul, papusarul-arhitect al universului pe care il numim mereu straniu, fragil, oniric, din teama de a-i spune, pur si simplu, acasa (regia Radu Afrim)

Despre oameni ca noi (ce cehovian!), simplii trecatori nestiuti, sisific refacand ceas de ceas necunoscuta frumusete a vietii!

TNB
“Hoti”
de Dea Loher
Traducere: Cosmin Dragoste
Regie: Radu Afrim
Scenografie: Andreea Sandulescu
Muzica: Vlaicu Golcea
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Actori: Aida Avieritei, Marius Manole, Liliana Ghita, Natalia Calin
Mihai Calin, Medeea Marinescu, Ana Ciontea, Cornel Scripcaru,
Claudiu Bleont, Irina Antonie, Conrad Mericoffer, Diana Dumbrava, Aris Banutoiu