Text aparut initial pe LiterNet
“De ce dai, mah, de ce dai?”, e replica-emblema a “Reconstituirii”, filmul-emblema al cinematografiei romanesti din secolul 20. “Pentru ca asa vreau eu, bah!”, e raspunsul maruntului interlop post-comunist, de gasit nu atat in filme (cinema-ul epocii avea, cu rare exceptii, prea putin de a face cu epoca in sine), cat in dosul blocurilor, in gangurile prost-luminate, in bodegile de cartier, in crasmele de sat, in ceea ce a reprezentant, decade intregi, decorul in care a trait marea majoritate a romanilor. Dar si a bulgarilor, sarbilor, albanezilor, in general, a balcanicilor pe care absenta comunismului i-a gasit incapabili sa isi umple vietile cu altceva decat alcool ieftin, violenta gratuita si privire goala.
Textul macedoneanului Dejan Dukosvski, “Butoiul cu pulbere”, montat de Felix Alexa in deschiderea stagiunii curente a Nationalului bucurestean, vorbeste despre aceasta lume marunta, fara de nadejde si fara de radacini, venind de nicaieri si mergand niciunde, traind inutil un timp golit de cea mai mica urma de sens. Gandit ca o serie de scene suveica, in care personajele sar dintr-un decor in altul, spectacolul lui Alexa incepe si se termina in prezenta unui fost politist candva in plina putere (Razvan Vasilescu) si a unui fost tanar candva plin de vise (Mihai Calin), uniti de cateva beri raspandite pe o masa de plastic ingaduita de o bodega mizerabila si de o dubla poveste de reciproca, absurda, abjecta si teribila rautate care le-a amputut trupurile si sufletele. De ce exista aceasta rautate? Aceasta poveste? De aia!
Intre cele doua coperti, spectacolul asaza mai multe situatii de viata al caror numitor comun e violenta. Si senzatia ca, chiar daca uneori justificata, reactia fizica exacerbata e, de fapt, singura cale prin care oamenii isi pot exprima uriasa angoasa de a trai o existenta ce pare fara rost. Montarea lui Felix Alexa apasa in mod inspirat pe latura absurdului, narand dramele personajelor in ritm alert si invitand, adesea, actorii sa isi prezinte personajele in cheie burlesca.
Din pacate, intentia nu e dusa pana la capat, parte dintre actori neasumandu-si integral rolurile. Interpretarea sablonarda conduce la scene perfect previzibile, cum sunt cea dintre prietenii de-o viata Marius Bodochi – Andrei Finti, ori cea a dublei sinucideri Florentina Tilea – Marius Manole. La polul opus, gasim, in afara tablourilor de debut si de final, secventa din autobuzul intarziat la un capat de linie cand pirueta personajului aceluiasi Marius Manole ofera un moment de emotie cu totul special.
Nereusind sa aduca la un nivel constant inalt un text cu sclipiri si scaderi, spectacolul lui Alexa are meritul de a vorbi de o lume al carei gust inca il mai simtim din rastimp in rastimp. Universul mizerabil din care, cum-necum, am reusit sa iesim, universal absurd pe care istoria recenta, dar si traditiile locului l-au avortat in acest spatiu geografic pe care se cuvine sa il locuim si manati de responsabilitatea de a nu mai face nicicand posibila intoarcerea.
Butoiul cu pulbere
de Dejan Dukosvski
Regie, Traducere, Ilustratie muzicala: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
Actori: Razvan Vasilescu, Mihai Calin, Marius Manole, Istvan Teglas,
Florentina Tilea, Marius Bodochi, Andrei Finti