George Calinescu in iunie 1940, in plina dictatura a lui Carol al II-lea
“Pe ce se intemeiaza legatura fireasca intre principe si artist? Pe un interes reciproc, care, in cele din urma, reprezinta modul cel mai sigur de promovare a marilor si eternelor valori. Arta e un produs de individualitate, care pentru a fi inteles are nevoie de o minte receptiva tot atat de rara ca si geniul.
Daca domnii romani ar fi facut bisericile prin mijlocirea eforiiloor si a comitetelor, azi n-aveam nici Curtea de Arges, nici Trei Ierarhi, nici Golia, nici Sf. Sava. Daca Ludovic al XIV-lea ar fi consultat opinia publica […], Franta n-ar avea azi nici opera lui Racine si nici aceea a lui Moliere, precum n-ar avea Versailles-ul, Domul Invalizilor, Institutul si atatea altele […].
Marele artist se refugiaza acolo unde inceteaza domnia gloatei; acolo unde spre educarea multimii domneste traditia princiara.”Si, in acest sens, Carol II “a facut mai mult decat oricare altul”
George Calinescu in februarie 1945, in preajma instalarii guvernului comunist condus de dr. Petru Groza
“Arta nu se intemeiaza pe personalitate… Opera intelectualului nu e propriu-zis a intelectualului, ci a omenirii care si-a gasit in intelectual o cale de exprimare”
George Calinescu in octombrie 1946, in plina domnie a guvernului comunist condus de dr. Petru Groza
“azi opinia publica populara cere subiecte care s-o intereseze. Nu numai ca asta nu atinge libertatea estetica a artistului, dar e un prilej fericit…”
Selectate
By
Lucian Boia
in
“Capcanele istoriei – Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950” – Humanitas – 2011
Citatele au aparut in
G. Calinescu – “Regele” – “Revista Fundatiilor Regale” – iunie 1940
Ion Biberi – “De vorba cu d. G. Calinescu” – “Democratia” – 4 februarie 1945
G. Calinescu – “Artistul si timpul sau” – “Contemporanul” – 13 octombrie 1946