Va invit sa incercati o comparatie. Mergeti de priviti martisoarele atarnate de gatul Magherului si apoi incercati sa va strecurati prin curtea MTzR-ului, la targul cu, aparent, acelasi profil. Spun aparent pentru ca e greu de afirmat ca marfa de vanzare pe principalul bulevard al orasului intra sub umbrela aceleiasi definitii.
In contra directiei de azi din lumea moravurilor romanesti, ce paseste apasat pe calea manelizarii depline (curios manele s-au rarit, dar curentul cultural pe care l-au nascut e la putere), oamenii MTzR-ului se incapataneaza sa traiasca, bea, manance, citeasca, priveasca si creeze altfel. Pe ceramici, hartie, sticla, ziare sau fel de fel de baze de pornire, artistii locului se joaca, fermecator si destept, sperand ca imaginatia lor imbibata de libertate sa-si gaseasca publicul. Va las sa descoperiti pe cont propriu cati oameni platesc 4 lei bilet de intrare si voteaza impotriva manelizarii.
PS
Daca va place ce gasiti la Muzeul Taranului, azi, maine sau aiurea, nu uitati senzatia. Ar fi de folos sa ne-o reamintim cu totii data viitoare cand vreun Guvern ori Parlament se gandeste sa-l desfiinteze, alipeasca, unifice, vanda, inchirieze, etc. In lipsa reactiei noastre, la anul o sa ni-l atarnam pe Gutza in piept si o ascultam populara la sintetizator. La anul si la multi ani!