in Fictiune mioritic

Perfect artificios

Text publicat in premiera de LiterNet

Un judecator (Vlad Ivanov) moare subit. Fiul lui (Anghel Damian), de meserie avocat, zboara de la Bucuresti la Cluj si incearca sa afle cum de a fost posibila tragedia. Sotia indoliata (Cristina Florea), mai apropiata de varsta de fiul vitreg decat de sotul pierdut, e consternata si confuza. Medicul curant (Ioana Flora) il asigura pe fiu ca sanatatea tatalui era impecabila. Si totusi, acesta a murit, cazand pe scarile unui restaurant, in drum spre toaleta. O criza de inima? Un pas neatent urmat de o prabusire fatala? O mana criminala?

Ancheta se misca cu viteza super-sonica. La maximum cinci zile de la deces, procurorul-sef (Adrian Titieni) ii povesteste fiului despre posibilitatea ca aceasta sa fie re-deschisa, daca acesta doreste. Din care deducem ca ancheta a fost deja finalizata. Cu concluzia “accident”. Pe care fiul nu o crede.

Fosta iubita a fiului (Olimpia Melinte), mama unui baietel de 4-5 ani pe care l-a crescut in absenta tatalui, are o inregistrare video in care judecatorul vorbeste despre meseria lui. Inregistrarea se termina brusc, odata cu bateria camerei video cu care fata il filma pe tatal fostului iubit. Fiul devine suspicios in legatura cu natura relatiei dintre cei doi.

“Perfect sanatos” porneste de la premise ofertante. Moartea neasteptata a unui om in plina putere e urmata de incercarea fiului acestuia de a dezlega misterul disparitiei sale, incercare care conduce nu atat la dezvaluiri spectaculoase (ar fi fost un thriller ca atatea altele), cat la un proces de auto-cunoastere potential subtil si tulburator (ar fi putut fi un film de Nou Val dintre cele mai faine). Din pacate, premisele raman suspendate undeva sus, in timp ce filmul se taraie undeva jos.

Pe de o parte, Anghel Damian nu trece ecranul. Nu, asta nu are legatura cu subiectul apasator si ritmul lent. In “Cealalta Irina”, Andi Vasluianu trage dupa el un film cu un subiect foarte asemanator. Cele trei ore cu Dragos Bucur din “Politist, adjectiv” trec pe nesimtite, in ciuda unui scenariu infinit mai criptic. Despre Cristi Puiu din Aurora ce ar mai fi de spus?

Pe de alta parte, scenariul e manufacturat din carton. Dialogurile au naturaletea pe care o aveau cele din mare parte a filmelor romanesti de dinainte de “Marfa si banii”. Micile detalii care ar ajuta spectatorul sa simta povestea sunt inlocuite de mici detalii care il fac sa-si puna mainile in cap.

Incercand sa scape de intrebarile incomode ale fiului, patronul restaurantului (Alin Florea) in care tatal acestuia tocmai a murit în condiţii bizare se gandeste sa ii ofere o portie de vita argentiniana. Ancheta unei morti suspecte se termina in 5 zile, dupa ce vizionarea inregistrarii realizate de camera video aflata aproape de locul decesului a intarziat doua zile pentru ca persoana care o ridicase de la restaurant fusese in concediu medical. Fiul foloseste una dintre cheile tatalui pentru deschide usa apartamentului fostei iubite, dar aceasta confirmare brutala a banuielilor sale cele mai negre nu duce la vreo confruntare intre cei doi. Telefonul mobil al eroului principal (caruia, la Bucuresti, lumea obisnuieste sa ii lase mesaje pe robotul de la telefonul fix!)  se inchide si se deschide fara vreo logica aparte, facand-o pe mama vitrega sa il astepte o noapte intreaga pe peronul garii de unde acesta ar putea sa plece spre Bucuresti (dupa ce a venit cu avionul).

Camera lui Oleg Mutu e, ca de obicei, memorabila, dar parca tocmai excelenta ei incovoaie un film avand defectele de mai sus. Cand fiul etaleaza pe o masa de pe terasa unui restaurant, in miez de noapte, obiectele personale ale tatalui, stii din prima secunda ca borseta din prim-plan va fi subiectul unui jaf. Ceea ce, din pacate, se si intampla in minutul urmator. Din fericire, tot camera lui Mutu e responsabila si pentru putinele (doua) momente solare ale peliculei.

Revelatia Cristina Florea e protagonista unei secvente tulburatoare, in care povesteste brutal si emotionant un episod de un erotism cu totul special intamplat intre ea si sotul decedat. Din pacate, momentul e stricat de paguboasa si perfect inutila decizie de a-l continua printr-o ilustrare a celor vorbite. Scena filmata e banala si ruineaza farmecul povestirii.

In materialul inregistrat de mama copilului sau ilegitim, Vlad Ivanov fura integral privirea spectatorului. Privilegiul de a vedea un mare actor chiar si intr-un film de uitat al carierei sale!

Naturaletea sa e cu atat mai naucitoare cu cat vine intr-un context in care artificialitatea e regula. Nu, nu e vorba de artificialitatea cautata, de stil Jude. E de presupus ca filmul se vrea decodat in cheie realista. Subtila, discreta, lasand loc de interpretari, de aluzii, dar realista. Realismul presupune, insa, credibilitate. Pe care, din pacate, “Perfect sanatos” nu o are defel.

“Perfect sanatos”
Romania 2017
Regie: Anca Damian
Scenariu: Lia Bugnar & Anca Damian
Imagine: Oleg Mutu
Actori: Vlad Ivanov, Cristina Florea, Anghel Damian,
Olimpia Melinte, Ioana Flora, Adrian Titieni, Alin Florea

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.