M-am dus la “Pozitia copilului” cu asteptari amestecate. Prejudecati, sa le zicem. Ca de obicei, prejudecatile sunt bad. Ma asteptam la un conflict dur mama-fiu si, pe acest segment, am ramas cu buza umflata. Cum sa ai conflict cand personajului fiului e atat de slab conturat? Cand nimeni nu-l crede si nimeni empatizeaza cu el? Mare ratare, mi-am zis! Si continui sa cred asta. Prima mare ratare a lui Razvan Radulescu.
Dar nu cred doar asta. Incerc sa explic aici unde cred ca sta ascunsa maretia filmului lui Netzer. Promit sa revin asupra subiectului zilele urmatoare.