Cand am plecat prin tari straine pentru o perioada mai lunguta de timp, mi-am zis ca netul ar fi singura solutie sa-mi tina aproape prietenii de acasa. Si am inventat Aia a zilei, selectie zilnica (exclus weekends) de vorbe, ziceri, versuri, proze, dar nu maxime, sub nici o forma maxime. Cu o frecventa mult redusa, Aia traieste o noua tinerete pe acest blog.
“Trebuie sa-ti faci blog “, mi-a zis dintotdeauna boss-ul meu internautic. Si pe vremea exilului, si in anii de dupa reintoarcere. L-am ascultat abia in noiembrie trecut. Ca doar m-a facut mama capos, nu?
Eh, eu nu l-am ascultat, dar alti prieteni comuni l-au. L si C formeaza un cuplu simpatic, atasant, de cale lunga. Prin urmare, cand acum cateva luni si-au vestit decizia de exil irlandez, m-am cam enervat. Inca nu mi-a trecut :). Dar nici n-am avut ce face. Prin urmare, au plecat.
Ce fac dansii pe acolo, cu ce stare de spirit, strabatuti de care anume ganduri si miscati de ce soi de emotii n-am sa aflu dintr-o colectie de citate, ci direct de la ei. Mai precis, de la L. Si mai precis, din blogul asta.
O e-foaie din ce in ce mai pasionanta. Poze limpezi, curate, memorabile. Texte vii, alerte, competente. Informatie, poanta, verb cu vino-‘ncoa. Cititi, priviti si va bucurati!