Teatrul Odeon, Sala Studio: 100 de ani si 2 luni
7 si jumatate, seara de luni. Peste sala arhiplina, coboara intunericul. Reflectorul lumineaza partea dreapta a scenei. La o masa acoperita cu foi, Radu Beligan: 93 de ani si 2 luni
Beligan vorbeste despre “Steaua fara nume”, piesa lui Mihail Sebastian: 67 de ani fara cateva saptamani
“Misterul Sebastian”
In primii ani ai adolescentei, aveam, impreuna cu tata, un joc favorit: incercam sa deducem care e orasul in care a fost coborata din tren Mona. Mona, superba necunoscuta care, plictisita de viata pe care o ducea si satula de relatia cu mondenul Grig, paraseste intr-o seara Cazinoul din Sinaia, se urca in primul tren si pleaca intr-o directie necunoscuta. Pe motiv de bilet lipsa, e coborata intr-o gara mica a unui targ oarecare in care trenurile de mare viteza nu opresc niciodata. Acolo, il intalneste pe Miroiu, profesor de astronomie la liceul local.
Trebuia sa fie un oras mic, cu liceu, cu gara pentru trenurile personal, cu cinematograf, aproape de Sinaia. Ne-am gandit la mai multe variante, n-am ales nici o castigatoare. Poate ca n-am vrut. Desi au trecut ani, revenim uneori la jocul acela pe care nu l-am sfarsit niciodata.
De curand, cu ocazia unui festival de film istoric, am aflat ca pelicula cu acelasi nume, care a avut premiera in 1965, cu Claude Rich, Marina Vlady si Birlic in rolurile principale, a fost turnat la Rasnov. Bun ca decor cinematografic, orasul brasovean nu putea fi insa locul pe care l-a avut in minte Sebastian. Acela trebuia sa fie undeva pe Valea Prahovei.
Am inceput sa iubesc Valea Prahovei ascultand piesa la teatru radiofonic, vazand-o la teatru tv (de fiecare data cu Beligan ca Miroiu) sau jucandu-ma de-a deductia cu tatal meu. In noptile reci de octombrie, mi se intampla sa privesc din inaltul Sinaii imensa vale intesata de luminite si sa imi inchipui ca undeva spre Posada trenul inghitit de padurea nesfarsita ingaduie aventura unei alte Mone.
In sala de la Odeon, Marius Manole il joaca pe Sebastian citind din faimosul sau “Jurnal”, iar Rodica Mandache pe Leni Caler, fosta actrita citind la senectute despre marea iubire a vietii ei, Mihail Sebastian. Stelian Tanase, cel care a avut ideea spectacolului, are scurte interventii in care povesteste despre scriitor, persecutiile la care acesta a fost supus in timpul razboiului din cauza originii evreiesti si ziua de mai 1945, cand un camion l-a strivit sub rotile sale.
Dar spectacolul de la Odeon e, mai ales, despre “Steaua fara nume”.
Despre cum textul ei a ajuns, in iarna anului 1944, in mana actorilor care urmau s-o joace fara ca autorul sa fie mentionat.
Despre cum acesti oameni s-au indragostit atat de tare de text, incat s-au decis ca, de dragul lui, sa isi scufunde banuielile si sa accepte conventia ca autorul nu e scriitorul evreu, interzis pe toate scenele din Romania nazista, ci un avocat fara antecedente dramaturgice, discret si curajos, dispus la orice minciuna pentru ca spectacolul sa existe.
Despre triumful exceptional din seara premierei, 1 martie 1944, triumf pe care adevaratul autor l-a trait singur, undeva la balconul salii Alhambra, pierdut printre sutele de spectatori fericiti.
Despre un actor, Radu Beligan, care atunci, pe scena premierei, pe cand il intruchipa pentru prima oara pe profesorul Marin Miroiu, se gandea, cu frica si bucurie deopotriva, ca cel care o adusese pe Mona in viata sa era, poate, bunul sau prieten Mihail Sebastian.
Despre, cum intr-o seara din iarna anului 2012, vocea unui batran actor a rasunat intr-o sala de teatru asezand cuvintele in aer incet si rar, asa cum se aseaza bratul pe umerii unui prieten alaturi de care viata merita traita.
Despre cum in aceeasi seara, undeva in sala, un spectator inca visand la jocurile copilariei isi inchipuia ca fiecare dintre lacrimile care ii curgeau pe obraji sai vor da candva un nume iubirii sale pentru Sebastian.
Odeon
“Misterul Sebastian”
Spectacol-document
Regie: Felix Alexa
Scenariu: Stelian Tanase
Actori: Radu Beligan
Marius Manole, Rodica Mandache, Raluca Aprodu,
Stelian Tanase