In “History Boys” si “Desteptarea primaverii” deopotriva, e loc de tabla, de creta, de scari, de personaje care se ivesc din inaltul decorului. E vreme de forfota ansamblului (de oameni, de scaune, de vaga sorginte purcaretiana), e vreme de singuratatea invidului (omul, oleaca afrimian, visand, incapabil sa se comunice deplin chiar si in cele mai intime apropieri umane).