Articol publicat in premiera de LiterNet
Exista, in “Bacalaureat”, cateva personaje pe care scriitura lui Mungiu si ochiul operatorului Tudor Vladimir Panduru le invaluie cu atata tandrete, incat spectatorul revine la ele la multe zile dupa vizionarea filmului.
Bunica (nu, nu auzisem de Alexandra Davidescu inainte de “Bacalaureat”) e pesemne capabila sa emotioneze cam orice categorie de privitor. Aproape ca nici nu conteaza ce spune (desi un prieten mi-a marturisit “N-ai idee cat am recunoscut-o pe mama in tot ce spunea bunica!”), ci cum spune. Blandetea tonului, lentoarea miscarilor, zambetul pasnic infig radacini pentru cei dispusi sa o priveasca. Bunica e marea iubire a Elizei, va fi, in cazul plecarii in Anglia, cea mai puternica legatura cu Romania (iar, in cazul ramanerii, refugiul in fata inerentelor reprosuri parintesti). Bunica e insa grav bolnava (acelasi prieten de mai sus mi-a atras atentia “vezi ca, tensiunea aia intra-craniana de care zice el la un moment dat, coroborata cu marturisirea facuta in fata vice-primarului ca nu ii poate spune propriei mame adevarul, cam inseamna tumora in faza terminala”), iar Romeo inchide in el acest adevar cumplit, fara a avea puterea de a-l transmite nimanui. E fricos, egoist, sau doar incredintat ca fiica si bunica (pe altcineva n-ar interesa) n-ar putea rezista sa priveasca realitatea in ochi?
Matei (tare lipicios pustiul David Hodorog!) e, pesemne, versiunea juna a lui Romeo, omul in care personajul principal al filmului isi regaseste impulsurile inocentei, dar si cel pentru care ar putea fi, intr-o versiune a optimista a viitorului, un altfel de parinte decat a fost pentru Eliza. Matei i se prezinta lui Romeo cu masca si Mungiu e suficient de subtil incat sa lase neraspunsa intrebarea: “Avea pustiul cu adevarat masca pe fata? Sau doar asa il vedea barbatul matur?”.
De altfel, vazut exclusiv prin ochii personajului lui Adrian Titieni, filmul e, in fapt, perspectiva sa asupra vietii. Vedem fix realitatea si/sau inchipuire cata vede Romeo. Scena-cheie a incidentului de la locul de joaca il prinde pe acesta cu garda jos, total nepregatit (teribil curajul lui Mungiu & Panduru de a lasa in ceata planului-secund un asemenea moment, ceata care ne reaminteste ca cele mai multe dintre episoadele si oamenii esentiali ai vietilor trec pe langa noi ca niste naluci, in timp ce noi ne ocupam de orice altceva).
In interpretarea de o discretie impecabila reusita de Orsolya Moldován, asistenta Csilla e singurul personaj care nu ii cere nimic eroului principal. Ii duce masina la reparat, ii e interfata cu procurorii si cu vaduva politicianului corupt, ii e mereu alaturi, fara o vorba, fara un gest in plus fata de ceea ce cere indeplinirea sarcinilor de mai sus. Romeo nu are timp si ochi sa o observe. Ea nu are dorinta ori vointa de a iesi din rolul de inger-pazitor si de a-si verbaliza sentimentele. De-ar sta altfel lucrurile, ar introduce-o barbatul si pe ea in malaxorul dement al vietii lui? Ar incepe si ea sa-si insire pretentiile?
Malina Manovici face tranzitia de la o mama curajoasa la una conventionala si de la o femeie insarcinata la una care se simte OK dupa avort cu o economie a mijloacelor si o subtilitate a interpretarii ce emotioneaza teribil. (Auto)-plasata si ea in rol de spectator al scenei pe care evolueaza Romeo, Sandra are un loc mai privilegiat in raport cu Csilla, dar totusi departe de luminile rampei. Parinte-singur, incearca sa construiasca pentru Matei un altfel de drum, dar observand, din sala, ce se intampla in piesa Romeo – Eliza, renunta si se re-grupeaza rapid. Copilul ei va fi la fel ca ceilalti, iar un altul n-are sens sa apara pe lume.
Cat despre Romeo, pamanteanul cel iubit si haituit de semeni, nici o piatra aruncata nu e in zadar, nu?
“Da, asa e, am pornit candva cu vise si intentii dintre cele mai frumoase. Am muncit sa-mi construiesc o cariera cinstita, am sperat sa traiesc normal in tara pe care o iubesc. Pe drum, nu stiu cum, nu stiu cand, am uitat sa privesc in jur, sa ascult oamenii, sa le aud visele, sa le inteleg dorintele, mi-am transformat bunatatea in egoism, fricile in obsesii, m-am insingurat si izolat, mi-am transformat viata intr-un carusel absurd, mintindu-ma mereu ca fac ce trebuie.
Dar voi, voi unde ati fost? Voi, voi cei care ma iubiti si pe care va iubesc, voi unde ati fost si unde sunteti? Azi, toti pareti, in ochii spectatorilor de dincolo de ecran, victimele orgoliului meu nebunesc. Dar eu m-am impus ca stapan al vietilor voastre? Sau voi m-ati lasat, rand pe rand, moment dupa moment, sa decid in locul vostru in clipe esentiale? Cat din esecul de azi e nascut din firea mea dominanta si cat de renuntarile voastre? Cat din starea de fapt e nascuta de raul faptelor mele si cat de raul non-faptelor voastre?”
Bunica, Matei, Csilla, Sandra, Romeo. Cinci personaje, o singura tara. Atatea intrebari, inca mai multe regrete. Aici suntem. Ne privim? Ne iubim? Ne implicam? Ne dam un viitor?
„Bacalaureat”
Romania & Franta & Belgia 2016
Regie & Scenariu: Cristian Mungiu
Imagine: Tudor Vladimir Panduru
Montaj: Mircea Olteanu
Actori: Adrian Titieni, Maria-Victoria Dragus
Malina Manovici, David Hodorog, Orsolya Moldován, Alexandra Davidescu
Rares Andrici, Lia Bugnar, Emanuel Parvu, Lucian Ifrim, Vlad Ivanov, Gheorghe Ifrim
