in Fictiune european

Republici bine mintite

TIFF 2018
Text publicat in premiera de LiterNet

Donbass. Regiune istorica in estul Ucrainei. Incepand din aprilie 2014, gazda a doua republici auto-proclamate, nerecunoscute pe plan international: Republica Populara Donetk si Republica Populara Lugansk. Cele doua au fost reunite, pentru cateva luni, in pseudo-confederatia statala Noua Rusie (Novorossiya), proiect abandonat in 2015. Republicile exista, insa, si azi.

„Donbass”. Filmul ucraineanului stabilit in Germania Sergei Loznitsa. Premiul pentru regie al sectiunii Un certain regard in cadrul Cannes 2018.

13 episoade despre viata si moartea in orasele si satele Donbass-ului peste care pare a se fi instaurat un soi arministiu militar, intrerupt de explozii razlete, dar nu mai putin criminale. Un status-quo in care aparatul birocratic al pseudo-republicilor se asaza treptat la putere, in timp ce restul populatiei e condamnata la saracie si mizerie pe termen nedefinit. O iarna perpetua.

Episoadele sunt inlantuite de personaje care sunt protagonistele unei scurte istorii pentru a preda apoi stafeta eroilor proximei naratiuni. Actorul angajat sa manipuleze personalul unui spital de ginecologie, pozand in reprezentant al statului trimis de elucideze penurie de medicamente si hrana din spital, e oprit la granita dintre Ucraina si republicile secesioniste de graniceri prea-zelosi. De la granita, suntem preluati de un alt personaj, care ne introduce intr-un alt fir narativ. Si tot asa.

Fluenta camerei lui Oleg Mutu, colaborator constant al lui Loznitsa, contribuie din plin la senzatia de continuum. Uneori strecurandu-se la cativa centimetri de actori, zgaltaita de pasul operatorului somat de localnicii disperati sa filmeze infernul in care sunt siliti sa traiasca (episodul patrunderii intr-un sir nesfarsit de camere fara electricitate, fara caldura, mancate de igrasie, in care locuiesc zeci de oameni ale caror case au fost distruse in bombardamente, aminteste de parcursul navei care se adanceste in infern din „Apocalypse Now”). Alteori, ramanand fixata minute pe un cadru larg in care personajele vin si pleaca, traiesc si mor, exista si nu mai exista (scena finala presupune un exercitiu de atentie, de exersare a privirii desprins, parca, din filozofia despre cinema a lui Cristi Puiu).

Fake news-ul bate coruptia in topul relelor la zi. Filmul debuteaza cu o colectie de cetateni ce isi primesc machiajul final intr-o rulota plasata intre blocuri. La semnalul potrivit, cei 12 anonimi vor alerga intr-un suflet pana la locul unei explozii indelung regizate a unui autobuz. Acolo, vor poza in martori oculari, relatand inlacrimati in fata camerelor de televiziune cele „vazute” si „auzite”.

Soldatii separatisti nu se bat cu soldati ucrainieni, ci direct cu fascistii. Fascistii de azi, fascistii de ieri, fascistii dintotdeauna. Un ziarist german aterizat in chip imprudent in zona e, desigur, fascist. Iar daca, prin extraordinar, el nu e, atunci bunicul lui sigur a fost.

Peste toate, pluteste agresivitatea. Uneori extrema: un militar din tabara adversa e capturat, legat de un stalp langa o statie de autobuz si lasat prada linsajului public care nu intarzie sa se manifeste; un militar din tabara separatista nu respecta regulamentul intern si primeste o colectie de bate pe spinare din partea propriilor camarazi. Alteori in forme extrem caricaturale: o functionara de primarie reuseste, cu greu, sa ispraveasca o banala ceremonie de casatorie in mijlocul unei multimi ultra-entuziaste, oricand gata sa isi manifeste prea-plin-ul de isterica bucurie prin tipete, scandari, fluieraturi, lacrimi, pupaturi.

Loznitsa nu imagineaza personaje principale, ci doar o colectie de chipuri si atitudini. Ce nu reuseste replica, fixeaza machiajul si costumatia. O lume cazuta, distrusa de minciuna ridicata la rang de stire si istorie. O lume prabusita in sine, din care ultimele constiinte implora salvarea. Din cel mai crunt decor, din casa aceea infernala populata de oameni ramasi pe drumuri, ne privesc si putinele chipuri neconfiscata de dementa ideologica. Oricat de cinic ar suna, TV-ul, care altfel a provocat dezastrul smintelii populare, este, pentru ei, sansa de a-si spune povestea si de a-si sustine speranta.

Donbass
Germania & Ucraina & Franta & Olanda & Romania 2018
Regie & Scenariu: Sergei Loznitsa
Imagine: Oleg Mutu
Actori: Valeriu AndriutaEvgeny ChistyakovGeorgiy Deliev

Write a Comment

Comment